Top
 

Ai emoții?

”Lexi, trebuie să înveți să treci peste teama asta. Tu ești o fată deșteaptă, nu înțeleg de ce îți este așa frică de vorbitul în public. ”

Grow some, vorba aia.

Venind de la unul dintre cei mai tari speakeri pe care îi cunosc (aka Ioana, Top Dog Minio Studio), începi să te simți chiar prost. În fine, am fost pusă în fața faptului împlinit. Datele problemei:

Lexi – o broască țestoasă băgată toată în carapace

Client – overexcited pe întâlnirea cu Minio

Noi – fresh & young people, at the begining of our Minio journey, eager to prove & have success.

Prezentarea – 70 de slide-uri cu propuneri, concepte, activări…

You get the picture.

Acum, să clarificăm cum stă treaba cu frica asta, doar așa, ca să nu existe dubii. Eu nu vorbesc în fața unui public mai mare de 2 persoane. În picioare.

Încercând să conving, să vând sau să explic. ”Regula” se aplică atât în privat cât și în viața profesională. Uite, mă gândesc și acum la ochii celor care mă privesc si mă ascultă, mă ia cu fiori pe șira spinării. Devin stresată, mă înroșesc, uit tot, devin mută și tot tabloul ăsta apare în fața celorlalți ca ”un copil răsfățat care face nazuri și cere atenție”.

Eu mă înțeleg perfect cu MS Office. Trăiesc o iubire cu năbădai cu Excel-ul, mă alint cu Word-ul și trăiesc cu adevărat pentru Powerpoint. Outlook este my BFF, nu știu ce m-aș face fără să-mi vibreze telefonul la 12 noaptea că am mail nou. Îmi place să lucrez deseori on my own, mulți ar spune despre mine că sunt o solitară. Cu toate acestea, mă veți auzi mereu râzând, căci sunt sociabilă și easy-going.

Că am clarificat acum toate datele, să detaliem puțin întâmplarea.

Dimineața zilei cu pricina. Toată lumea overecstatic about this..eu…well…vedeți mai sus.

”Lexi, s-a întamplat ceva? Ești bine?”, întreabă Ioana. Se simțea o ușoară panică în voce, cred că fața și atitudinea mea spunea totul.

”Nu, sunt în regulă. All good”

”Ești sigură?”

”Da, da.”

”Da, da” pe naiba.

”Fetele, eu voi începe cu prima parte a prezentării, cine vrea să prezinte primul concept?”

Liniște.

”Da, cred că îl pot prezenta eu”, spuse încrezător Cristiana.

”Perfect, eu continuu cu insight-ul pe conceptul 2. Lexi, preiei tu conceptul cu activările și restul propunerilor?”

”Aaaaa….da, I can do this.”

”Totul în regulă? Te deranjează ceva?”

”Nu, nu, all good.”

”Ok, deci am stabilit. Recitiți prezentarea și get into the mood.”

O, Doamne. Panică, teroare, am nevoie de o țigară. ASAP!

Ies, fumez, vorbesc și cu fetele, încerc să respir calm și lung, ca o gravidă, mă reîntorc. Stupoare: Ana o ”brief”-uise deja pe Ioana cu referire la ”problemă”. După un scurt pep-talk cu Ioana, zic: ce poate fi așa rău? Nu moare nimeni, știu să vorbesc, doar mă știe lumea. Revino-ți în fire, Lexi!

Client. Noi. Meeting room. Proiector. Laptop. Slideshow mode. Ioana, Cris, Paul. Eu. Client.

Cât timp au vorbit fetele, ceea ce by the way a părut că a durat doar 5 minute, aveam impresia că din moment în moment o să mă despart în două, fix ca să îmi iasă tot sufletul și stomacul, mici, ca niște atomi. Le-aș fi pus direct pe masă, fix așa, cât să trec de moment și să uite că sunt și eu acolo. Dar fetele au terminat. E rândul meu.

Prezint, vorbesc. În gândul meu se derulează lucruri. E în engleză. Folosește cuvinte mari și pompoase ca să nu se observe că te bâlbâi. Te bâlbâi? Respiră înainte să vorbești. Adu-ți aminte de ce ți-a spus Ioana dimineață: ”Oamenii nu țin minte că te bâlbâi sau greșești un cuvânt. Ei vor ține minte doar entuziasmul cu care le vorbești. Zâmbește. Le va plăcea de tine.” Se uită cumva ciudat la mine? O vedea că m-am înroșit? Da, clar, se uită LA TINE.

Respiră. Keep going. Slide 40.

Chiar mă descurc, you know? Am văzut chiar și un zâmbet. Și nu, nu mi s-a părut! I’m good! This feels good. Mă uit la mâna de pe mouse. Nu tremură. Nu simt că am luat foc. Am 6 perechi de ochi care se uită la mine, mă ascultă și zâmbesc. THIS really feels good.

După aproape 2 ore și ceva, terminăm, facem small talk, vorbim de proiecte viitoare, luăm feedback la cald, shake hands și on our way back home.

”Bravo Lexi! Well done! Ai văzut ce bine te-ai descurcat? Și te mai plângeai transfigurată toată de dimineață”. Ioana părea încântată de mine. Atunci, mi-am dat seama că teama pentru întâlnirea asta nu era despre client. Nici măcar nu era despre mine. Era despre not letting Ioana down. Era despre privirea ei, atunci când o dai în bară. Despre mine, Lexi, care vrea să-și depășească această condiție și să mai facă un pas înainte.

So, am primit un zâmbet de la ea. A fost suficient.

Maine avem o nouă întâlnire cu prezentare la client. Fingers crossed.

Written by: Ana Achimescu

Hi! I am Ana and I am the Head of Accounts. My role is to perfectly coordinate a team of skillful accounts, in delivering the best work for you, our client. No missed deadlines and master-class deliverable - that are my everyday goals.

Latest comments

Post a comment