Top
 

Cum să schimbi lumea cu o cafea la filtru făcută prost

Ziua în care nici măcar o cafea la filtru nu îți iese cum trebuie, e momentul în care te întrebi cum poți să îți urmezi visul de a face ceva notabil, orice!

Iată cum mă trezesc eu în acea dimineață de vară, ca o mică floricică zen, adormită nevoie mare și mă duc încrezătoare către filtru. Pun eu acolo toate cele necesare cu gândul de a o zbughi repede la duș până e gata cafeaua.

Ce duș, Cristiana? Poate oi avea tu planuri mărețe, dar administratorul a decis că azi e liber la tăiat apa. Și caldă și rece.

Mă oprește pe mine asta? Nuuu. Pun mâna pe bidonul de 5l de apă plată și dă-i bice până consider eu că am facut suficiente ”exerciții pentru brațe” spălându-mă à la Moromeții. Gândul la cafeaua aia minunată era singurul lucru care mă mâna.

Zis și făcut, torn cafeaua, dar, brusc, zaț peste tot, numai apă gălbuie și cafeaua mea se transformase în cel mai de temut coșmar matinal.

Nu-i bai! Găsesc eu o soluție și pentru treaba asta. Zic eu scrâșnind ușor din dinți.

Strâng cât pot de repede, iau o gură de cafea și pfffff! oribil… Se pare că uitasem să pun cafea nouă și, practic, ”reciclasem” fără să vreau zațul rămas în filtru.

Se făcuse deja 8:55! Ies valvârtej din apartament, încui, mă îndrept întru-un suflet către stația de 139, alerg după autobuz și urc.

Phiu! Gata! All good!

Număr până la 5 și respir adânc.

Dau reset.

Încep să mă gândesc deja la proiectele care mă așteaptă la birou.

De ceva vreme îmi testam pe ”șustache” abilitățile mele de strategie, practic visul meu de când am intrat în publicitate. Presiunea era mare. Mă raportam la Ioana, visionary managing partner în compania de publicitate pentru care lucram pe vremea aceea.

Bine, bine…dar cum să faci tu strategii de brand, Cristiana, când nici măcar nu știi cu ce se mănâncă asta?

E drept, am primit mici feedback-uri pe parcurs cum că mă descurc binișor. Dar, binișor era echivalent pentru mine cu un ”E cam praf, săraca…”

Eram aproape de stația la care trebuia să cobor când primesc un sms.

Credeam că e furnizorul care trebuia să-mi aducă mostrele pentru campania pentru care lucram atunci.  Mă uit din reflex, fără să mă văd exact expeditorul.

Hello! Ai luat cumva cheile mele?  

Era colocatarul meu pe care, se pare, îl încuiasem în casă pentru că, da! în graba mea de a ieși cât mai repede pe ușă, l-am lăsat fără setul lui de chei.

Și uite cum Cristiana mea face drum întors prin traficul ăla infernal de dimineața să dea drumul omului…

Sun o colegă. O rog să preia ia discuția cu furnizorul, să-mi dea proioritizarea proiectelor în creație și neapărat să se asigure ca se termină KV-ul meu pentru prezentarea pe care trebuia să o livrez până în ora 14:00.

Ajung eu într-un final la birou și când, ce să vezi… furnizorul nu adusese mostrele care trebuiau și asta risca să-mi întârzie implementarea cu 2 zile, iar KV-ul meu… era cam praf.

Dinții mei scrâșneau de zor deja. Număr iar până la 5 și respir adânc. Bag un zâmbet larg. Așa… mai mult de autoîncurajare.

Scoate tu acum, ca din pălărie, un alt funizor care să aibă mostrele de care am nevoie. Convinge artul că direcția strategică la care te gândisei tu nu se transpune în ce a muncit el acolo, dar ai grijă să nu-i rănești prea tare talentul. Pfff! Simplu! NOT!

Ce vrei, Cristiana? Ai vrut publicitate? Ai vrut adrenalină? Ia de aici!

Bag mare toată ziua și rezolv într-un final apoteotic toate cele.

Ajung acasă, pe la 22:00. Drept zic, horror! O zi de-a dreptul horror!

Nu știu cum reușesc, da iar mă uimesc: cu toată oboseala mea, m-am moșmondit încă vreo 2 ore aiurea prin casă până când, în sfârșit, m-am trântit în pat. Era aproape miezul nopții.

Nu apuc eu să lipesc pleoapă de pleoapă când sună telefonul.

Hai că asta e chiar culmea! Cine și ce mai vrea de la mine la ora asta?

Era Ioana, da chiar Ioana. Mă holbam la telefon și mi se părea ireal că ma sună la ora aceea. Mi-am zis: This must be big! Dar… e de bine sau e de rău?

Răspund.

S-a dovedit că voia să pună bazele unei companii noi care avea să schimbe lumea publicității, cel puțin așa cum o știm noi în momentul astă în România. Totul bine și frumos, eram deja încântată când imi zice: ”Cristiana, vreau să știu dacă vrei să fii alături de mine în toată treaba asta și daca vrei să fii Head of Strategy în noua companie pe care o înființez.”

Am amuțit complet și chiar imi imaginam:

Ok! Ăsta clar trebuie să fie un vis. Nu are cum cel mai tare om în strategie, cu care am lucrat vreodată, să mă întrebe dacă eu, Cristiana, vreau.  Se presupune aici ca ea chiar crede că aș avea de ales unde anume pot fi strateg…Pfff! Când am devenit unul? Azi nici măcar cafeaua la filtru nu ți-a ieșit și e o amărâtă de cafea pe care o face orice tanti ce nu a citit instrucțiunile în viața ei…

Mă aud dintr-odată zicând cu voce tare: ”Bineînțeles, Ioana. Oricând! Cu tine merg oriunde! Doar știi că visul meu este să fac strategie.”

După o discuție mai lungă cu Ioana, am aflat că, de fapt, eram chiar foarte bună la strategie, ”că am un ochi pentru a vedea lucrurile altfel, găsesc soluții neconvenționale pentru orice”, ca să o citez, și că abia așteaptă să mă alătur echipei noi cu care vom schimba lumea, cel puțin pe cea publicitară.

Și așa a aflat Cristiana că poveștile cele mai frumoase pot începe chiar și cu o cafea la filtru facută prost, chiar și cu 100 de lucruri rezolvate cu totul diferit față de cum ai planificat sau te-ai așteptat.

Validarea nu are treabă cu așteptările setate de noi artificial. Ideea este să știi ce vrei, să faci, să greșești, să o iei de la capăt și să îți dorești cât poți tu de tare. Nu încerci, faci! Așa schimbi lumea.

6

Written by: Cristiana Pană

Hello, my name is Cristiana – just call me Cris. My passion is to create powerful strategies that have a true impact on your business. For me, advertising is a key component for every company and, from this angle, ROI is essential.

Latest comments

Post a comment