Top
 

The day we give in is the day we die

Aveam 22 de ani când am pornit propria agenție de publicitate, pe care am crescut-o de la zero la peste 1.5 milioane de euro, muncind mai mult decât aș fi crezut că e omenește posibil. Acum am 32 de ani și o iau de la capăt. Am ales să pun punct unei relații toxice și să reîncep să construiesc. După 10 ani, punct și de la capăt.

Îmi amintesc primele zile din fosta mea agenție. Nu aveam nici măcar calculator, scriam mailuri dintr-un internet café grotesc de lângă casă. Eram eu, cei de pe mirc (Doamne, ce mult a trecut!) și cei care jucau Counter Strike în rețea. Când am strâns suficienți bani ca să ne mutăm într-un apartament de două camere din Rahova, eram atât de fericită, de parcă aș fi avut biroul în cel mai luxos centru corporate. Apoi am angajat prima persoană. La interviu, am așteptat-o cu biscuiți și prăjituri, era prima dată când făceam asta și, cu siguranță, aveam mai multe emoții decât candidatul.

Dormeam la birou. Aveam o saltea pe care o țineam într-o debara, alături de hainele de pat. Orice plecare acasă mi se părea o pierdere de vreme. Din când în când, venea mama să îmi aducă haine. Munceam cu o pasiune enormă, mi se părea că le știu pe toate și că nimic nu mă poate opri. Nu îmi era atunci teamă de greii industriei, nu știam ce înseamnă procurement, nu stăteam cu P&L-ul în bara de la Windows. Am învățat singură, citind tot mai mult, mergând la conferințe, ascultând fiecare cuvânt pe care mi-l spuneau clienții, căci consideram că ei sunt cei mai valoroasă școală a mea.

Mereu am avut cultul clientului. Nu serviabilitate, ci responsabilitate și plăcerea de a construi ceva care să îi ajute. Primul slogan a fost Business as Art, pentru că un artist creează fiecare lucrare în mod unic. Agenția mea trebuia să facă la fel. Trebuia să pornească de la nevoile clientului și să creeze o lucrare unică, potrivită doar lui. Și a dat roade. Multe companii mi-au lăudat ideile pe care le considerau fresh, dar și pliate pe specificul lor.

Apoi a trecut timpul, an dupa an, nici nu mai stiu cum. Sunt ani întregi pe care mi-i amintesc doar prin prisma campaniilor pe care le derulam atunci. Și lucrurile au început să se schimbe. Pasiunea mea pentru calitate era un adevărat chin pentru angajații care voiau doar un loc liniștit unde să-și petreacă ziua. Dorința de a inova s-a izbit de refuzul multor clienți, care aveau nevoie doar de propuneri călduțe. Curajul de a risca stabilitatea de acum pentru un viitor mai bun s-a împotmolit în refuzul pasiv al celei care trebuia să îmi fie partener de business.

Drumul zilnic către birou devenise un calvar, în ciuda faptului că aveam tot ceea ce poți avea: o companie stabilă, un brand cu reputație bună, bani în conturi, flux de clienți, echipă mare, proiecte interesante. Însă nu mă mai aveam pe mine. Eram o umbră a ceea ce fusesem.

Când am realizat asta, am pus punct. Nu m-a ma interesat nimic, nici măcar banii pentru care muncisem atât de greu. Am plecat alături de alți 12 oameni care și-au dorit să mă urmeze. Oameni care puteau oricând să meargă într-o mare agenție și la client, câștigând dublu față de cât îi pot plăti acum. Oameni foarte buni și care, totuși, învață zi de zi, care nu cred în confort și nici în convenții.

Așa am pus bazele Minio, agenția care oferă campanii de comunicare la fel de curajoase și de inspirate precum a fost și decizia mea. Campanii pline de energie, așa cum sunt colegii mei. Campanii cel puțin la fel de puternice ca și mine.

Written by: Ioana Mucenic

Hi! I am Ioana, partner and CEO in Minio. I am looking forward to winning my place in the advertising history, by creating bold and effective campaigns, for brands all around the globe. I am passionate about finding solutions to your business problems. And I am training my team in doing the same.

Latest comments

  • Adrian Alexandrescu 17 February 2016, 12:08 Reply

    Sa fie intr-un ceas bun si sa va iasa toate lucrurile de minune!

    • Ioana Mucenic 18 February 2016, 08:10 Reply

      Multumim, Sa va mearga bine si voua!

  • Ioana Mucenic 18 February 2016, 08:09 Reply

    Am primit doua comentarii de la un anonim, cu adresa @nu.com, carora nu le permit sa fie vizibile pe blog. Acesta este un loc unde tineri antreprenori isi arata entuziasmul si vulnerabilitatile, cu onestitate si buna credinta. Nu voi lasa postaci sa arunce cu noroi, sub protectia anonimatului. Raspundem comentariilor si intram in dezbateri constructive. Dar cu persoane, care au nume, prenume, identitate sociala, care sunt la fel de deschise cum suntem si noi. Altfel, nimeni din Minio Studio nu va incepe discutii inutile cu oameni care au curaj sa vorbeasca doar cand stau ascunsi.

  • Maria Gheorghita 19 February 2016, 16:27 Reply

    Bafta Ioana! Imi place atitudinea, sa aveti spor si curaj!!

  • Raluca Popescu 08 March 2016, 17:46 Reply

    Superb! Bravo, Ioana, Te vad pe tine cu adevarat in ce ai scris, Felicitari ca te-ai recastigat pe tine insati, si iti doresc mult succes – desi sunt sigura ca ti-l vei face prin munca si viziune. Mult drag din Germania.

Post a comment