Top
 

7 lucruri pe care le-am învățat ca junior într-o agenție

De două luni și jumătate lucrez în Minio. Sunt copywriter junior. Într-un timp atât de scurt, am tras câteva concluzii. Sper să fie de folos pentru alți proaspăt absolvenți care intră în câmpul muncii sau al advertising-ului, cel puțin. Sper să fie util pentru restul managerilor și seniorilor și să înțeleagă un pic mai bine cum e să fii junior în prezent.

Industria publicitară e foarte competitivă

Am observat rapid că industria publicitară este una progresivă și competitivă. Nu este suficient să fii mereu la curent, trebuie să fii înaintea jocului, adică să știi următoarea mișcare înainte să înceapă. Merită să urmărești site-urile nișate de publicitate. În primele zile mi-am adus aminte despre ce ne-a spus odată Monica Jitariuc (în facultate o vedeam ca pe un zeu) despre „pasionații de x lucru”, pe atunci cred că era vorba de PR. Ne-a întrebat, pe noi cei pasionați, ce anume știm despre domeniul pasiunii noastre. În momentul ăla am început să îmi pun întrebări. Se pare că nu eram pasionată.

Care e cea mai mare agenție de advertising din România? Dar la nivel global? Și stai așa: ce înțelegem prin „mare”? Număr de angajați, cifră de afaceri, prezența internațională? Apoi, de ce mă uit la cea mai mare, când ar trebui să mă interesez de specificul ei? Câte tipuri de agenții de publicitate există? Cum comunică? Pe unde sunt prezente? Ce campanii au avut? Ce premii au luat? Dar chiar așa, care sunt premiile în publicitate? Ce trebuie să faci pentru ele și ce semnifică câștigul lor?

Da, întrebările se adună repede. Dar problema cu întrebările este că te poți pierde în ele. Așa că m-am gândit să nu fac ca la școală, adică să îmi iau un caiet și să scriu, ci să respir. Să îmi fac o cafea, să ascult o piesă bună. Apoi am luat cel mai urât caiet de la singurul supermarket deschis la ora 23 și am început să fac o structură a lucrurilor pe care vreau să le învăț. Trebuia să o iau de la 0, pentru că eu în facultate nu am urmat specializarea publicitate, ci PR. Am intrat din link în link și așa am ajuns să dau de o platformă importantă, www.ogilvydo.com. Este hub-ul global al Ogilvy & Mather de insightful analysis prin intermediul leadership-ului și a opiniilor.

Am extras un pasaj pentru a-ți putea face o idee despre cât de interesant e articolul.

„Opus credinței populare, neuroștiința a dovedit că cel mai important organ pentru iubire este creierul, nu inima. Când ne îndrăgostim, dopamina o ia razna în corpul nostru, trimițând puseuri de plăcere în corpul nostru. Stimulând plăcerea, dorința, euforia, creează astfel o dependență. Iubirea este cea mai puternică emoție pe care o poate experimenta cineva. Dar există o scurtătură. Studii recente au demonstrat că ascultarea melodiei preferate are un efect asupra creierului uman, asemenea iubirii. Indiferent de genul de muzică (…). Dar, muzica nu ne afectează doar percepțiile. Poate influența și comportamentul consumatorului.”

Mi s-a părut atât de inedită, atât ideea abordată, cât și modalitatea în care e expus articolul, încât am făcut și un grup de Facebook în care am adunat toți colegii de la birou – eu, care urăsc grupurile de Facebook! Voiam să împărțim genul acesta de articole de know-how. Dacă nu ați făcut deja asta la muncă sau chiar cu prietenii voștri, o recomand. Afli o groază de lucruri utile, cât și interesele oamenilor din jurul tău.

Dacă vrei să afli cum se influențează comportamentul consumatorului prin muzică, să înțelegi un pic mai bine mecanismul din spate prin grafice și exemple, poți să citești întregul articol aici.

Probabil am intrat în agenție cu un strop de aroganță

Mă gândeam că având tot timpul note mari la școală și facultate, cât și pentru că veneam din miezul erei digitale, eram exact ce trebuie. Adaugă anii mei experiență prin asociații și organizații, revista lansată și rezultă un junior plin de încredere și pseudo-expertiză. Am crezut că nu am nevoie de mentoring, pentru că eu am nevoie doar de un spațiu unde să aplic tot ce aș putea face. Știam că pot face multe lucruri smart, funny, creative and with my own twist. Profesorii cheie cu care m-am intersectat până acum îmi vorbeau toți despre acea „sclipire” a mea. Acea sclipire care m-a împăunat pentru o perioadă destul de lungă de timp. Ei bine, acea sclipire mi-a dat 2 palme peste cap atunci când mi-am primit primul task.

Toți angajații sunt versatili

Am observat că fiecare coleg, deși specializat pe o anumită zonă, poate face o groază de alte lucruri. Copywriterul nostru senior este foarte bun și la wordpress, foto-video și bineînțeles, programe de editare. Ka-boom!

Ce vreau să spun este că e bine să fii bestial pe parcela ta. Dar e și mai bine când ești și versatil.

You Tube e cel mai bun prieten

Am învățat cum să lucrez în WordPress și Illustrator (bineînțeles, pe mici lucruri de care aveam nevoie) în câteva minute. Frumusețea în a fi junior într-o agenție de publicitate este că nimeni nu se așteaptă să fii foarte bun pe un singur lucru.

Așa că ți se alocă taskuri destul de diverse, care te împing să înveți lucruri la care chiar nu te-ai fi gândit. Și probabil nici nu ai fi făcut-o singur. Am învățat în câteva luni în industrie mai mult decât 3 ani într-o facultate.

La primirea oricărui task, oricât de criptat ți-ar părea, dă un search pe google, pe Slideshare și YouTube, iar de abia după ce te-ai documentat bine, pune întrebările pe care le ai, dacă le mai ai. Asta e un lucru foarte util, prin care înveți singur, iar informația va rămâne stocată mai bine. Totodată, nu le mai risipești timp prețios celor din jur, punând niște întrebări al căror răspuns îl poți afla singur. E un lucru pe care nu l-am învățat în cele mai roz circumstanțe.

E OK să fii sincer

E ok să îi spui șefei tale că nu înțelegi scopul campaniei și căror nevoi îi răspunde. E frustrant să îți dai seama că nu înțelegi un mecanism simplu, dar e și mai frustrant să nu o spui. Așa, nu rezolvi nimic. Așa, vei rămâne mereu cu nelămuriri, iar rezultatele nu vor fi la nivelul așteptărilor. Probabil nu vei fi criticat pentru prostiile pe care le înțelegi, dar și dacă vei fi, e bine să accepți critici, la urma urmei doar așa înveți, cum spune și colega mea Ana.

Nu alerga după doi iepuri

Nevoia de a prinde oamenii din urmă este mare. La fel și nevoia de a te depăși pe tine. Pentru că îți place ce faci și vrei să fii bun la asta. Soluția către a face ce îți dorești e chiar sub nasul tău. Nu ai nevoie de o rețetă revoluționară care să te scoată din procrastinare.

Vrei să te apuci de un sport – apucă-te de un sport. Vrei să începi să scrii, să îți faci un blog – scrie, fă-ți un blog. Vrei să citești mai multe despre ce face Iohannis în timpul liber – du-te și fă niște sport. Ideea e simplă: în loc să pui pe hârtie, pune în acțiune. Dar concentrează-te pentru o anumită perioadă de timp doar asupra unui lucru. Even if you don’t feel like it.

Tot ce crezi că știi e, probabil, greșit

Conceptul campaniei. Deja îți spune ceva. Dar încearcă să explici ce e un concept, în cuvintele tale. Uită-te din nou la spotul acela genial pe care l-ai și postat pe Facebook și încearcă să vezi dacă îți poți da seama care a fost conceptul din spate. Tu ai putea veni cu altele?

Așa cum probabil ai auzit, sau chiar explicat la facultate ori alte contexte mai formale, un concept pornește de la un insight despre consumator. Insight, alt lucru pe care îl știm. Dar între noi fie vorba: ce e ăla un insight?

Eu ieri a trebuit să gândesc niște concepte de activare pentru un brand de cafea. Simplu, de găsit câteva insight-uri, apoi conceptele, apoi câteva idei de headline și după să le gândesc în execuțional. Pe moment, mi se părea interesant. Știam că o să găsesc eu lucruri creative and smart, cât și să livrez peste ceea ce mi s-a cerut.

Când m-am pus în fața calculatorului, încercând să dau de primul insight, m-am blocat. Am căutat în dicționar definiția exactă a cuvântului. Apoi voiam să văd articole de specialitate care tratează ceea ce pare a fi un subiect destul de controversat și adesea perceput greșit – insightul. Ăla de îl știm cu toții, mă. Nu voi da aici definiții, deși sunt câteva foarte punctuale găsite pe internet, dar google e prietenul tuturor, deci look it up. Ceea ce o să fac în schimb, este să vă arăt o diferență, care mi s-a părut mie interesantă, între două tipuri de insight: high-potency insight și low-potency insight.

„Product satisfaction arises less from inherent construction and performance than from consumers internalised perceptions of personal utility.”

„People dont want quarter-inch drills. They want quarter-inch holes”.

Care dintre ele ți se pare mai bun? Pe care l-ai repetat când l-ai citit? Pe care dintre ele l-ai cita când ai prinde ocazia? Dacă răspunsul este că pe al doilea, cel dat de profesorul Theodor Levitt, ai descoperit un high-potency inshight. Iar primul este, bineînțeles, un low-potency insight.

Cu toate acestea, insight-ul care ne ajută mai mult și nu lasă loc interpretării, este cel din primul exemplu. Nu, nu e din pedanterie inutilă. Chiar dacă ambele aserțiuni conțin același adevăr, prima, deși nu are un impact la fel de mare, este mai concretă și comprehensibilă.

Deci, insight-urile sunt acele adevăruri care nu inspiră, care nu vor fi citate de zeci și sute de ori, dar care exprimă ceva concret de care ne putem folosi.

Am vrut ca cel de-al 7-lea lucru să fie unul pe care să îl tratez un pic mai pe larg, pentru a înțelege că lucrurile nu sunt atât de simple așa cum credem la început. Te interesează un insight bun? Înainte să crezi că în 10 minute găsești cel puțin 2, gândește-te că au fost scrise cărți doar despre acest subiect, că pe internet găsești zeci de articole despre ce înseamnă și cum poți ajunge la el și cu toate astea încă e unul dintre cei mai neînțeleși termeni folosiți cel mai adesea, greșit.

Acum, ne uităm un pic în urmă?

Deși seniorii și managerii au deciziile grele de luat, că volumul lor de muncă e infinit mai mare decât al juniorilor, că au multe alte responsabilități și problemele care le ocupă gândirea au greutate mai mare, e greu să fii junior. Pentru că oriunde te uiți, vezi lucruri pe care tu nu le știi și atunci vrei să le înveți, vrei măcar să îți faci o idee. Ai, deci, în permanență lucruri de studiat.

A lucra în advetising nu permite intrarea în rutină. Contextul se schimbă, e o dezvoltare și inovare permanentă, iar noi trebuie să fim întotdeauna înaintea jocului. Nu poți spune că ai un număr de ani de experiență în spate, iar de acum nu faci decât să aplici niște lucruri deja știute.

Cred că acesta ar fi unul dintre avantajele în a fi junior. E greu să umpli un pahar deja plin, dar cei nou intrați în industrie sunt un real avantaj pentru o agenție. Pentru ei e totul nou, e actual și accelerat. Ei nu sunt îndoctrinați cu un anumit stil de lucru și nu cunosc nici limitele trecutului. E mai ușor să înveți pe cineva, decât să dezveți. Nu?

Written by: Ioana Gheorghe

Hi, Ioana here! I like to write white-hot and inspired, both funny and terrible. My aim is to communicate and induce in the reader a delicious delight in the fact of being alive and happy. I will be more than happy to use my skills for your company’s success.

Latest comments

  • Ana Velea 19 April 2016, 16:05 Reply

    Very nice Gheorghe. Am citit si articole scrise de seniori mult mai judgmental la adresa juniorilor. Da’ uite ca Juniorul knows better atunci cand vrea, poate si are si cu ce 🙂

Post a comment