Top
 

Îmi fac reclamă că fac reclame

Când eram producător de televiziune iubeam publicitatea. Mai ales după luna februarie, când deja se semnaseră mai toate contractele și erau calupurile alea babane, de câte șase minute. Puteam fuma și noi o țigară, ca oamenii, liniștiți, între două reprize de emisiune. Nu mai trebuia să tragem fum după fum fără să luăm țigara de pe buze, de se intersecta “calupul” tocmai inspirat cu cel pe cale de a părăsi organismul, ca fluxul și refluxul unei mări agitate. În plus, era semn bun. Calupuri publicitare full egal poliță de asigurare a salariilor. Bineînțeles că nu acopereau chiar toate situațiile de forță majoră. Nu mai zic de cataclisme.

Și mai mult iubeam publicitatea când managerii firmelor de pe “sticlă” decideau să-și asocieze produsele cu producții întregi. Acele emisiuni erau ca ginsengul. Creșteau durata de viață a producătorilor. Având în vedere că deja se încasau bani pe ele, firește cu “P”-ul de rigoare, șefii cântăreau cu altă măsură ratingul. Practic, puteai să “furi” la cântar câteva sute de grame de liniște, care să compenseze stresul generat de emisiunile sub media postului sau, Doamne-ferește!, sub ratingul concurenței.

Devoram însă publicitatea, în noaptea aceea din fiecare an, în care nimic nu o întrerupe. Jurnalist fiind, intram gratis și nu mai plecam până genericul final, acela în toate limbile pământului.

Tocmai de-asta, poate, când s-au intersectat planetele – am văzut în filme, am citit în cărți, deci, da, iată!, se aliniază -, am ajuns instantaneu în spatele calculatorului care a generat acest text. Și, ce credeți? Cu totul altfel se vede lumea.

Am făcut câteva animații la Bonduelle, care au rulat pe monitoarele de la metrou. Un bob de mazăre, o păstaie de fasole, un mănunchi de broccoli, toate poze, au prins viață în clipurile mele și, pe deasupra, mai păreau și drăgălașe. În prima zi, la prima oră, m-am plimbat pe toate magistralele să văd dacă…se vede bine. Filmele erau aceleași, dar îmi păreau mai reușite cu fiecare stație.

Iar când am adaptat, nu făcut de la zero, prima reclamă care a apărut pe TV, sincer, nici nu mai știu ce emisiuni sau filme au fost înainte și după. Sau dacă au fost emisiuni sau filme. Omul din reclamă, un polonez între două vârste povestea convingător cât de bun e peștele congelat pe care-l promova, iar eu i-am „pus” vorbe românești în gură. Sincer, după sute de audiții, modificări de text, de intonații ale voice over-ului, îmi părea un discurs din amfiteatrul Academiei Române. Român sadea polonezul, ce mai!

Șocat am fost, de-a dreptul, când am citit brief-ul unui alt client. Animația de Crăciun de anul trecut a a avut 3,8 milioane de accesări pe Youtube. N-am terminat de citit propoziția că deja pe celălalt monitor se și încărcase pagina de Youtube. Tastam mecanic numele animației cu încordarea suporterului care a auzit că s-a dat gol, dar nu știe încă dacă a marcat echipa lui sau nu. Speram să nu fie o greșeală de tipar. Și n-a fost. Eu făcusem animația cu care se „lăuda” clientul.

Și, cu fiecare nouă apariție “a mea”, indirectă și anonimă, în vreun calup publicitar, am ajuns, cel puțin în fața prietenilor, să-mi fac reclamă că fac reclame.

0

Written by: Florin Dobre

Hi, I’m Florin and I’m so happy that you got lost on my profile. Let’s make this incident a valuable time for you! Isn’t it you need professional video content for your company? What a great coincidence. I can deliver it to you as soon as you tell me what is it about. Lucky us!

Latest comments

Post a comment