Top
 

Într-o agenție de publicitate ori îți place, ori te temi

Înainte de lunile acestea în Minio, îmi imaginam inițial experiența dintr-o agenție ca pe o odisee, fix aia epopeică de care ai auzit prin cărți, cum călătorești pe o apă și nu știi niciodată de unde vin curenții și pericolele, cu realități și așteptări, cum e necesar de altfel ca toți să vâslească  într-o direcție precisă, ca la finalul zilei clientul să fie mulțumit. Soarele să ne bată pe spate, șiroaie de transpirație să se prelingă pe fețele noastre, dar noi tot să vâslim. După câteva ore începe și ploaia, cu stropi mari și acizi pe pielea noastră, suntem vlăguiți, dar cineva din barcă strigă neîncetat: Nu vă opriți!

Ok, bun! Pauză de aici. Asta cu ”nu vă opriți” e o fantasmagorie, dar în dorința de a livra un produs calitativ, o echipă dintr-o agenție se transformă, se dă peste cap, se agită, dar cum altfel să îți asumi un task, o machetare, o prezentare către client, ce să mai, un proiect pe care îl coordonezi tu?

E normal să fii stresat când ești la job, asta înseamna că îți pasă, e ok să verifici de zece ori materialul până să-l trimiți in print, asta înseamnă că marșezi pe acuratețe, dar mai ales, e ok să spui când nu știi și să ceri ajutorul, asta înseamnă să admiți că oricând e loc de a învăța și mai bine.

Îmi amintesc prima dată, când nu știam toate detaliile pentru a face un buget cum trebuie , am apelat la colegi, la fetele de la financiar, accounți seniori pe care îi prindeam în pauze sau într-o formă bună și atunci încercam să fiu ochi și urechi, alte perioade în care simțeam că nu țineam pasul cu timpul de livrare optim pentru o prezentare, evident că ajungeam să stau acasă late hours și exersam până a doua zi, nimeni nu-mi cerea asta, dar voiam să se simtă o îmbunătățire în comparație cu ieri și să demonstrez cumva că pot ține pasul.

Cu siguranță e o goană, e un flux de informații și task-uri care se succed și au o coerență, teoretic, dar asta se poate întâmpla doar în condițiile în care ajungi să îți cunoști tu cel mai bine proiectul, pentru că e al tău și tu i-ai creat pașii cei mai optimi pentru a funcționa.

S-a dus vremea cu ascunsul prafului sub covor. În fiecare zi înainte de a ajunge la job, îmi repet în oglindă lucrurile pe care nu trebuie să le uit și mai ales de ce sunt în publicitate, e ca un exercițiu care creează obișnuință în cele din urmă, și anume să stăpânești pulsul care se așază în gât și îți taie respirația, să poți să îți susții argumentele și să fii ferm pe poziții, chiar și în cele mai tensionate momente, să știi să te relaxezi și să-ți stimulezi creativitatea când primești libertatea deplină pe găsirea unor insight-uri.

Reframe it! Asta ne-a spus Ioana de la început, adică întoarce problema pe toate părțile și privește-o din cel mai optim unghi, atât pentru tine cât și pentru client. Nu funcționează, reframe it again. “Re-ul” nu vine din redundanță, ci din reorientare continuă.

5

Written by: Manuela Dospina

Hello, my name is Manuela. All my friends call me Manu, so you should do the same. It’s such a pleasure to meet you! I’m sure we will do great projects together. I love to meet new people and to share common visions with them. I’m willing to use all my knowledge in order to create innovative campaigns for your brand.

Latest comments

Post a comment