Uitasem. În bula noastră confortabilă, moale, unde bem o cafea prea scumpă și alergam bezmetici la muncă să facem bani, uitasem de realitatea din jur, spune Ana Velea, Head of Operations @ Minio Studio. Și da, chiar nu era nevoie de o pandemie care să ne amintească, existau suficiente conflicte și răni în jur. Dar amploarea a contat. Faptul că toți oamenii de pe planetă au trecut, în același timp, prin aceleași temeri și suferințe, a constituit un semnal de alarmă. 

Pandemia a lăsat moștenire urme adânci, marcând până la urmă într-un sens negativ anul 2020. Nici nu voi conchide că „pentru mine a fost un an bun”, ca și cum îmi pot continua liniștită viața, negând realitatea ”next door”. Adevărul este că 2020 a fost mai mult „ bad” și mult prea mult „ugly”.

Despre cum a făcut față lui 2020, ce a însemnat adaptarea și care sunt speranțele pentru 2021, povestește Ana în continuare.

The good, the bad and the ugly of 2020

Mă voi întoarce în amintire cu recunoștință pentru tot ce am învățat în 2020.

Cu toate acestea, nu cred că omenirea avea nevoie de un astfel de eveniment pentru ca noi toți să evoluăm, să ne resetăm, să ne trezim și să reacționăm responsabil față de noi înșine și față de Universul care ne găzduiește. Aveam destule conflicte sângeroase și înainte de Covid, doar că uitasem de ele în bula noastră perfectă, preocupați de rețelele sociale. Sorbeam o cafea prea scumpă și alergam bezmetici la muncă să facem bani, hrănind un capitalism consumerist, așteptând inevitabil să sfârșim sufocați în plastic.

Pentru cine nu era la curent cu această realitate înainte de 2020, probabil că pandemia a venit ca o „surpriză” cu tente dramatice și realități crude, exprimate „senzațional” în cifre bolduite, pe ecranele televizoarelor, la care priveam stupefiați, amintindu-ne că suntem…muritori.

În scurt timp a trebuit să ne dezvățăm de rutinele noastre, lucru care a forțat pe toată lumea la schimbare. Doar că, nu toți oamenii îmbrățișează schimbarea la fel, nu degeaba se scriu atâtea cărți de dezvoltare personală pe subiect. Schimbarea și noile reguli creează în general anxietate și un fenomen de rezistență, așa că mulți dintre noi am parcurs etape de furie, negare și chiar de răzvrătire. În scurt timp, ne-am împărțit în habotnici ai măștii pe de o parte și anti-vax-iști de cealaltă parte. Online-ul a devenit un câmp de luptă, minat de ură și propagandă.

În concluzie, nu vreau să cosmetizez situația. Pandemia a lăsat moștenire urme adânci, marcând până la urmă într-un sens negativ anul 2020. Nici nu voi conchide că „pentru mine a fost un an bun”, ca și cum îmi pot continua liniștită viața, negând realitatea ”next door”. Adevărul este că 2020 a fost mai mult „ bad” și mult prea mult „ugly”.

Seriale & filme

Eu consum în general prea multe seriale si filme. Chiar și înainte de pandemie eram conștientă de o dependență latentă de Netflix, ca formă de escapism din urbanul agitat și supraaglomerat de care mă săturasem. Mă plângeam prea mult de trafic, eram scandalizată de indicatorii de poluare, eram de părere că oamenii mă înghesuie prea tare în hypermarket și că nu se mai respectă „spațiul personal”. Alergam înnebunită acasă, să văd un serial pe Netflix, departe de agitația orașului. Ei bine, în 2020 aș fi dat oricând timpul înapoi pentru a recâștiga plăcerea de circula liber, de a merge la muncă, de a călători, de a lua aer și viață din tot ceea ce oferă comuniunea om-natură. Am plătit la schimb cu promisiunea de a nu mă mai plânge niciodată de statul în trafic și simt că o să prețuiesc mai mult „înghesuiala” urbană. Îi știți pe gălăgioșii din sălile de cinema? Mi-e dor de ei.

Am scormonit în memorie pentru seriale și filme în 2020, unele dintre ele te lasă cu o emoție anume, pe altele le apreciez ca artă, câteva le consum exclusiv pentru relaxare.

Mi-a plăcut și mie „The Crown”, găsesc că este o producție bine documentată cu o intrigă interesantă. La capitolul seriale aș mai adăuga: „Fauda”  pentru că vreau sa dau un exemplu de producție israeliană, care cred că sunt din ce în ce mai bune. Următorul nume este „Messiah”, la capitolul thrillere, îmi place cum au abordat conceptual mesianismul. Guilty pleasures sunt „Working Mom’s” & „Breeders”, pentru umorul cu care tratează un subiect atât de serios precum parenting-ul. Să nu uităm o categorie importantă și anume sitcomurile. Aici câștigătorul este „The Ranch” pe motiv că „OMG Samuel Pack Elliott” (nu Ashton Kutcher cum te-ai fi așteptat), pentru că sunt pe stil vechi :).

Am revăzut „The Young Pope” și „The Two Popes” într-o suflare și cred că nu pentru ultima dată. Am început să vizionez cu plăcere și filme de război, pe care le tot evitam în trecut, ultima recomandare primită și care mi-a plăcut teribil este „Hacksaw Ridge”. Acesta mi-a adus aminte de „1917”, premiat cu Oscar, care m-a impresionat în egală măsură.

Nu trece niciun an fără să vizionez ceva de la Quentin Tarantino, în 2020 a fost rândul lui ”The Hateful Eight”, posibil si altele, ați prins voi ideea.

La capitolul documentare am avut un apetit mai crescut pentru cele istorice precum „Roman Empire” și „The last Czars”, asta și pentru că nu mă pot autoconvinge să citesc cărți istorice.

Cărți

Ha! Ce bine că pot să împart cu voi descoperirea mea în materie de aplicații în 2020 și anume „Blinkist”. Da, știu, nu e același lucru cu a citi o carte în mod tradițional, dar uneori cărțile abordează subiecte repetitive, cel puțin cele de business sau dezvoltare personală. Aplicația mă ajută să selectez cărțile care aduc valoare adăugată. Prin urmare, am citit cărți de business, cultură organizațională și dezvoltare antreprenorială. Ca să simplific totul într-o recomandare de gen pentru toată lumea, aș spune că o carte care poate schimba mentalități este „The 4-Hour Work Week” a lui Timothy Ferriss. De la același autor recomand și „The 4-Hour Body”. Vă las pe voi să vă documentați pe subiect.

O altă carte pe care o recomand, pentru igiena emoțională, abordată extrem de simplu și eficient, este „Cum să-ți reinventezi viața” – carte de Janet S. Klosko și Jeffrey E. Young. Cartea asta economisește câteva ore bune de terapie. Da, știu, un titlu mai clișeic nici că se putea, însă poți să folosești o copertă opacă sau să printezi una pe care să scrie Irvin D. Yalom, că tot e în mare trend acum, mai ceva ca Paulo Coelho la vremea lui. Glumesc, e bun Yalom, musai de citit dacă vrei să ai opinii relevante pentru că în bula mea a fost cel mai discutat autor al anului 2020. Neapărat să ai ca bază și ceva psihanaliză freudiană, e tot în trend.

Ca să schimbăm genul, o descoperire nouă în 2020, via Netflix, este scriitoarea Margaret Atwood. Genul în sine este o lectură care m-a prins și mi-am propus să îl abordez mai mult pe viitor.

Cât de mult ai îmbrățișat online-ul

Nu pot să spun că am îmbrațișat cu drag online-ul, pentru mine este o relație toxică. Nu am facut switch de activități din offline în online. Mai degrabă am încercat să fac tot mai multe activități outdoor, de îndată ce ne-a fost permisă ieșirea din lockdown. E drept că am avut partea mea de întâlniri de business online, ba chiar am fost host-ul petrecerii de Crăciun pe Zoom, dar le-am tratat ca pe o necesitate și nu ca pe o alternativă reală de luat în calcul pe viitor. Afirm cu tărie că nu aș putea trăi online. Abia aștept să îmbrățișez oamenii, să ne pupăm excesiv de protocolar la sosire și la plecare și să ne strângem mâinile lung și ferm într-un consens, oricare ar fi acela, de business, prietenie sau fair-play sportiv.

Shopping

Nici la shopping nu sunt fruntașă, am redus totul la produse de strictă necesitate, în mare parte consumabile: filtre pentru cana de apă, o baterie noua la laptop și altele asemenea. Am avut și câteva încercări eșuate de achiziție a unui difuzor de aromaterapie, până când am găsit unul care să-mi placă. Treaba asta cu aromaterapia e o chestie nouă, so trendy în 2020 și recunosc că m-a prins și pe mine. Eu simt că mi-a influențat starea de spirit in momente cheie, m-am invârtit în jurul aparatului de multe ori, în căutarea unui ritual care să-mi mai aline micile angoase. Aș adăuga la beneficii faptul că acoperă destul de bine mirosul de prăjeală și casa aduce tot timpul a „O mie și una de nopți”.

Pasiuni noi

Pasiunile le asociez cu sănătatea emoțională. În 2020 am acordat foarte mult spațiu mental dezvoltării de noi obiceiuri, în acord cu ceea ce-mi place să fac. Am stabilit obiective concrete pentru asimilarea unui stil de viață cât mai sănătos. Am renunțat să mai comand haotic în aplicații de food și am ținut să îmi planific singură meniul, din necesitatea de a controla mai bine ingredientele. Am făcut mai multă mișcare decât în alți ani. Am continuat să merg la sală, îndată ce a fost permis acest lucru. Îmi vedeam antrenorul mai des decât îmi vedeam mama și prietenii. A fost un exercițiu de responsabilitate și încredere din partea amândurora și un risc calculat până la urmă. Sunt de părere că nu construiești imunitate prin izolare, așa că am ales să fac ceva.

În continuarea exercițiilor de la sală am început să urc tot mai des pe munte, astfel că a devenit un hobby de weekend, extrem de util pentru mine. Senzația aceasta de progres pe care ți-o dă mișcarea și autodepășirea limitelor fizice funcționează ca un catalizator, indiferent de contextul în care mă aflu și provocările cu care mă confrunt. Dacă am îndoieli sau momente de deznădejde, imediat mă pun în mișcare. Muntele este o terapie senzațională. Cand ajung în vârf și mă uit în jos, știu exact ce am de făcut. Apoi încep coborârea, cu mai multă încredere în mine și cu bateriile încărcate la maximum.

Tot anul trecut am copiat un hobby, un domeniu complet nou pentru mine, cel al produselor hand-made. Cu un astfel de produs mi-am surprins colegii de Crăciun.  Am gândit și lucrat o cutie de lemn, făcută de la zero în atelier, un spațiu de care mă feream, de frică să nu-mi rup vreo unghie. Am învățat să folosesc diferite scule, tehnici noi, am descoperit o lume nouă și fascinantă. Am decorat cutia în spiritul Sărbătorilor, am gătit faimoasa mea granola cu nucă și portocală și am fost mândră de rezultat.

Mi-am exersat răbdarea, a trebuit să-mi planific altfel timpul și să fac loc acestui new entry. Uneori am lucrat noaptea târziu, dar mi-a plăcut sentimentul acela de a da viață unor obiecte, cu propriile tale mâini. Este o activitate extrem de satisfăcătoare, sănătoasă și stimulantă pentru creier. Apropo de asta, shopping-ul de sfârșit de an s-a desfășurat sub deviza „Mereu găsești câte ceva de făcut”, un headline care m-a amuzat teribil și pe care l-am găsit extrem de „on point”.

De la job

Din poziția mea de Head of Operations pot să spun că impactul negativ al pandemiei s-a resimțit foarte puternic. Proiectul cel mai important pentru mine în 2020 a fost cel de tranziție la work from home și de adaptare la noi procese de lucru, încarcând să mențin un climat de lucru calm, echilibrat și eficient în același timp. Am fost implicată în procese decizionale dificile, cu accent pe optimizare financiară, într-o industrie care a înghețat efectiv pe multe sectoare de activitate. A fost un an al reconfigurărilor strategice, iar aceste procese necesită timp. Mediul corporate cu care lucrăm nu este tocmai agil, așa că industria a traversat o perioadă extrem de dificilă, funcționând o bună bucată de timp din inerție. Cel mai mult ne afectează lipsa de predictibilitate și încă nu pot să estimez corect acel moment care delimiteaza în timp revenirea la „normal”.

Cu toate acestea, mă mândresc cu ai mei și vreau să vă spun că în 2020 Minio și-a adjudecat 14 premii în industrie: 2 premii Effie Awards, 5 premii PR Awards, 1 premiu Piața, 3 premii la Webstock, 3 premii la Festival of Media. Rezultatele acestea au fost o gură de aer proaspăt în toată tensiunea creată de atâtea schimbări. Publicitatea este și va rămâne o industrie care va supraviețui oricărei crize și care deține resurse importante de reinventare și remodelare a contextului socio-economic. Îmi place să cred că modelăm lumea în care traim, criză sau nu, cu multă creativitat,  dar și cu responsabilitate.

Și pentru că am tot vorbit de seriale, mi-am adus aminte de o contextuală bună, care m-a făcut să zâmbesc în plin lockdown.

Inspirațional de final

Eu simt că există un mare adevăr în spatele motivaționalei „Your thinking creates your world”. Am tot jonglat de-a lungul timpului cu acest concept, dar nu am avut niciodată un set de acțiuni mai bine formulat, care să mă ajute să decodific corect lumea, în spiritul valorilor în care cred. Eu mi-am propus sa fiu un om pozitiv, să aplic o perspectivă contructivă asupra provocărilor și să consum mai puțin timp și energie cu evenimente pe care nu le pot influența. E un exercițiu care necesită efort conștient,  mai ales că trăim într-o cultură care promovează conformismul.

Mi-am reamintit că bucuria este în lucruri mici, cum ar fi să râzi la soare, să te bucuri de prima zăpadă și să înfrunți vântul puternic ca un exercițiu de stoicism, un fel de călire fizică și emoținală, extrem de naturală. Cred că, pentru mulți oameni, 2020 a însemnat o reevaluare a relației om-natură și ce înseamnă privilegiul de a fi liber și de a explora.

Vreau să cunosc oameni noi, vreau să le aflu povestea și abia aștept să îmi dau ochii peste cap involuntar la tot ce este nou și de neînțeles pentru mine. Vreau energie de grup, nu sunt adepta însingurării și cred că locul nostru este printre oameni, indiferent de starea în care ne aflăm.

Vreau să îmi vizitez oamenii dragi, fără sentimentul pericolului iminent și pentru toate acestea este nevoie de un efort colectiv în 2021, indiferent de apartenența fiecăruia la o religie sau alta, un gen muzical anume, formațiune politică sau culoare. În 2021 mi-aș dori să lăsăm deoparte crizele fabricate și să preluăm controlul asupra acestui fenomen pandemic, pentru că avem o șansă reală de progres în acest sens și pentru asta sunt reunoscătoare vremurilor în care trăiesc.