Roberta Mihai e colega noastră de mai bine de un an și jumătate. Minio a fost primul ei contact cu publicitatea, deoarece înainte a lucrat ca freelancer pe graphic & web design timp de 15 ani. În acest interviu vom sta la povești cu Beti, așa cum îi spunem noi Robertei, despre inspirație, industrie, munca de zi cu zi și viitorul creativității.

1. Cum de te-ai hotărât să o apuci pe drumul acesta cu agenția, după atât de multă experiență în freelance? 

Sunt mai multe lucruri care m-au făcut să schimb macazul. În primul rând, eram curioasă cum e să fii angajat, mi-am zis: „ia să văd și eu cum e să lucrezi într-o agenție!”. Apoi, voiam mai mult contact cu oamenii, că mă cam izolasem. Și deși lucrez tot remote, simt oamenii mult mai bine – ne-am împrietenit foarte repede, îmi place mult munca în echipă cu ei. Îmi doream, în același timp, un feedback mai profi de la oameni din domeniu, să văd ce skill-uri am în raport cu industria asta. Pentru că, lucrând în freelancing, primeam feedback doar de la clienți și am simțit nevoia asta să-mi fac o evaluare mai all rounded. Practic, am vrut să-mi verific cunoștințele și să-mi dau o provocare. Deși a pornit totul ca un test, au ajuns să-mi fie tare dragi colegii.

2. Ce diferențe ai observat între munca de freelancer și cea de angajat într-o agenție? 

În freelance, lucram total în alt ritm, adică făceam un proiect în mult mai mult timp. Aveam proiecte care se desfășurau pe 2 săptămâni sau pe o lună. În niciun caz nu mă întâlneam cu proiecte  pe care acum le fac în 2 ore. La început m-a uimit ritmul ăsta, eram: „Ok, și câte săptămâni am la dispoziție pentru asta?” și primeam răspuns instant: „Poftim? Până în prânz trebuie să fie gata”. În timp, m-am adaptat. Acum nu mai am absolut nicio problemă cu ritmul ăsta.

3. Cum e să te lupți, totuși, cu deadline-urile de zi cu zi?

Pentru mine nu există deadline. Atunci când nu ești stresat, deci ești relaxat și doar lucrezi, faci totul mult mai repede și ai mult mai multă claritate.

4. Cum ai reușit să te adaptezi așa de repede? Este, totuși, o schimbare mare.

Cred că ce se întâmpla era că, fiind singură și neavând o structură, era foarte ușor să treci în partea overthinking-ului, să fii nesigur pe tine. Clienții mei, care erau de obicei new business, ziceau mereu „grozav”, „superb”. E și normal, când îți deschizi o afacere, ești plin de entuziasm, ai multe idei, dar ești puțin sau deloc structurat. Marea problemă pentru mine era să-mi (re)construiesc eu brief-ul clientului în încercări repetate :)). Și o altă provocare personală e că mie îmi și face plăcere să meșteresc mai mult la un proiect – sunt mereu deschisă la a încerca lucruri noi, îmi place mult să intru în lumea brandului și să mă pierd în ea. Aici, la Minio, este mult mai bine structurată informația și nici nu sunt implicată în relația cu clienții, ceea ce pe mine mă bucură. Și pentru că e totul foarte rapid și nu mai ai timp să overthink, am învățat să am încredere în primul instinct.

5. Ce te-a determinat să intri în domeniul acesta de design?

Eu m-am pregătit pentru psihologie, dar m-am răzgândit în ultima clipă și am terminat ATF (Academia de Teatru și Film, actuala Universitate Națională de Artă Teatrală și Cinematografică), nicio treabă cu designul. Am mai făcut și un an de arhitectură, deci n-am avut un traseu liniar. Am lucrat ca asistent de regie, apoi într-un ONG, și apoi un prieten mi-a zis: „tu te pricepi la desen, n-ai vrea să faci ceva în zona asta?”. Și m-am apucat de design de la zero. Poate că am fost puțin ahead of the times, pentru că aveam așa câte puțin din fiecare – și acum, cu toate tool-urile pe care le avem la dispoziție, nu mai trebuie să fii expert, ci să știi puțin din toate.

6. Care este etapa care îți place cel mai mult în procesul creativ?

Îmi plac cel mai mult pitchurile și proiectele noi, la început. În schimb, nu sunt cea mai mare fană a declinărilor, mă obosește puțin repetiția lor.

7. Ce tehnici folosești pentru a rămâne productivă și a evita blocajele creative?

Sunt foarte importante pauzele alea în care renunți să te gândești la ce te stresează. Ăsta mi se pare succesul – atunci când îți iei o pauză și chiar respecți ideea de pauză, o faci cu totul. Dacă mi se întâmplă blocaje, mă duc la imaginație, pentru că de acolo îmi extrag multe resurse. Dar, sincer, în publicitate briefurile vin destul de clare, ai manuale de brand serioase, nu prea poți încălca niște reguli. Totuși, în ultima perioadă, simt că am putut să jonglez, că am avut mai multă libertate. Simt că mi se dă din ce în ce mai mult spațiu de joacă.

8. De unde îți iei inspirația?

Pe mine mă interesează mai mult din punct de vedere tehnic cum se fac lucrurile, pentru că văd creativitatea ca pe o resursă infinită. În ultima vreme, de exemplu, mă preocupă mult cum să pun luminile mai bine în design, ca să arate cât mai real. Tehnicile mă interesează mai mult decât stilul, pentru că cel din urmă trebuie să fie mult mai versatil, ca să se potrivească fiecărui brand cu care lucrez.

9. Cum vezi viitorul industriei? 

În mod clar, ca designer, trebuie să fii racordat la realitățile industriei. Eu nu am acceptat inițial AI-ul, dar acum îl folosesc, mai ales în generarea de imagini. Dar ce observ în ultima perioadă este că oamenii se uită circumspect la ce văd pe Internet. Când vezi o fotografie faină, care altădată îți trezea un interes sau o emoție, acum oamenii în comentarii întreabă „is it real or is it fake?”. Oamenii pare că nu se mai pot bucura de nimic, pentru că e mereu suspiciunea asta că sunt păcăliți. Așa că eu cred că admirația pentru arta făcută de om o să existe întotdeauna. Iar legat de viitor… cred că am renunțat să mă gândesc la el. E bine să-ți imaginezi în linii mari ce vrei să faci cu timpul tău, dar nu cred că trebuie să investești prea multă energie gândindu-te la asta.

10. Ce i-ai zice Robertei de la început de drum?

Să nu se mai streseze așa de mult.