Echipa agenției Minio Studio, business românesc condus de Ioana Mucenic, antreprenoare pe care v-am prezentat-o în cadrul campaniei “Tinerii antreprenori români, speranța României”, o campanie Radio România 3Net, s-a adaptat condițiilor sociale și de muncă actuale.

Echipa Minio Studio lucrează de acasă de pe 13 martie, în contextul pandemiei care ne-a afectat modul în care lucrăm, în care ne desfășurăm activitățile și în care interacționăm unii cu alții.

Membrii echipei ne-au spus cum s-au adaptat work from home-ului (WFH) în autoizolare și cum este experiența aceasta pentru ei.

Iată ce au mărturisit aceștia:

Alex Nedeianu

Mă adaptez repede, deci trecerea la work from home a fost relativ ușoară. Pot spune că m-am simțit ca un designer freelance.
Partea pozitivă a fost apropierea de familie, am ținut legătura mai strâns și am reușit să am grijă de cei apropiați, cel puțin până acum.
Partea negativă: lipsa interacțiunii cu colegii, îmi lipsesc discuțiile și dezbaterile. Îmi lipsesc activitățile zilnice. Îmi lipsesc persoanele cu care îmi făcea plăcere să mă văd zilnic.
Sunt sigur că vom trece peste și că totul va fi bine!

Alina Calfa

Nu pot să spun că este cea mai plăcută experiență WFH-ul atâta timp. Nu am fost niciodată fană a WFH, am lucrat foarte rar de acasă și atunci doar în situații extreme când chiar nu m-am putut ridica din pat. Îmi place mult atmosfera de birou. Unii vorbesc la telefon, unii intră în birou, alții ies, se mai citește o știre cu voce tare, după urmează dezbaterea ei, în tot timpul ăsta muzica se aude în surdină, e un haos plăcut care acum îmi lipsește. Proiectele merg înainte, am tot ce-mi trebuie din punct de vedere tehnic ca sa le fac, lipsește mult vibe-ul oamenilor din agenție. Sunt sigură că o să fie un sentiment de nedescris atunci când ne vom reîncepe activitatea la birou. Până atunci, stay safe at home!

Ana Croveanu

Din punctul de vedere al lucrului de acasă, pentru mine, personal, nu este un mare efort. Am lucrat câțiva ani ca freelancer și sunt obișnuită. Izolarea este cea care îmi creează probleme, lipsa de libertate, de interacțiune umană, faptul că nu ai posibilitatea de a ieși din rutină și zilele încep să semene din ce în ce mai mult, astfel încât nu mai știi dacă e marți sau sâmbătă. Avantajul, în schimb, este că ai mai mult timp pentru tine, să citești, să pictezi, să înveți lucruri noi, să gătești, să faci curat, să te joci, să faci exerciții fizice, și bineînțeles, să te uiți la filme și seriale.

Andrada Ionescu

Pentru mine Work from Home e mai ușor decât aș fi crezut, mai ales pentru că până acum eram convinsă că nu funcționez de acasă. Iată totuși, că publicitarul e o ființă adaptabilă și poate fi chiar mai productiv când e home based. De ce? Scutind drumul spre birou, automat scutesc și întârzierile, deci mă pun la laptop mai devreme, e mai liniște (un aspect atât pro, cât și contra statului acasă) și uneori termin și mai târziu pentru că nu am locuri în care mă grăbesc să ajung. Ce nu-mi place? Well, e prea linște și când nu e, se aud știri și vești nu tocmai vesele. De ce mi-e dor? De colegi, de tot ce se întâmpla la birou, până și de metroul spre muncă. Însă, cred că la finalul zilei, am învățat lecții valoroase din WFH și poate cea mai importantă ar fi să apreciezi lucrurile mici și atât de banale de zi cu zi.

Andreea Brutaru

Inițial am luat povestea cu work from home ca pe o măsură logică pentru a evita cât mai mult răspândirea pandemiei. Am mai lucrat astfel de-a lungul timpului și nu era o noutate pentru mine, mai ales în secolul mobilității. Însă este adevărat că se schimbă destul de mult percepția asupra felului în care interacționezi cu echipa. Suntem exclusiv online, remote, ceea ce este o experiență în sine, avem mijloacele de a ne desfășura activitatea de oriunde, este adevărat, însă ceea ce lipsește cel mai mult este interacțiunea umană directă.
În meseria noastră, totul este despre comunicare, prin orice canale și sub orice forme, directe sau indirecte. Comunicarea este rezultatul muncii noastre, jobul nostru este human centric, iar acest lucru începe în primul rând din interacțiunea nemijlocită a celor din echipă. Îmi lipsesc oamenii cu care m-am obișnuit să lucrez, îmi lipsește să mă uit în ochii tuturor în brainstorminguri și să văd cum înfloresc ideile, feedback-ul on spot privind în monitoarele colegilor din creație, discuțiile ad-hoc din curtea din spate, râsetele, glumele și muzicile felurite din fiecare studio. Îmi lipsește să ridic ochii din laptop și să spun: “hey, guys, voi ce credeți, dacă am propune aici…?”
Îmi lipsesc oamenii. Eu am crezut întotdeauna că oamenii sunt cea mai prețioasă resursă a unei companii. Acum, cu atât mai mult sunt convinsă de acest lucru.
În rest… mi-am format cât de cât aceeași rutină ca la birou, chiar dacă acum biroul meu este în living și am chiar trei account executives cu blană și miau-miau-uri ca răspuns. În calls, îmi trag pe mine tricoul Minio sau pe cel Karma, studioul din care fac parte. Trag aer în piept și…back to work. Munca este muncă, oriunde ai face-o, dacă ai conștiința datoriei. Iar pasiunea nu dispare. 

Cosmina Chelariu

Eram obișnuită cu work from home, dar când ești constrâns să faci asta pentru o perioadă lungă parcă nu mai e așa fun. Îmi lipsesc cafeaua lui MM, dansurile Andradei, brainstorming-urile live și mesele împreună. Ordinea e aleatorie, să nu ne supere brainstorming-urile. De altfel, încerc să-mi creez un spațiu cât mai cosy ca să îmi fac work from home-ul mai plăcut și încă lucrez la asta.
Mi-e super dor de colegi și nu pot să nu mă întreb dacă plantele de la birou mai #rezistă. 

Cristiana Pană

Mereu mi-am dorit să lucrez de acasă, să fiu freelancer. Să găsesc acel ceva care mă va ajuta să lucrez din liniștea sufrageriei mele sau de pe șezlongul casei mele de pe malul mării Ionice [vizez cu ochii deschiși. Sîc!]. Dar, în același timp, mereu mi-a fost frică de faptul că, dacă o să fiu freelancer, o să mă topesc de dorul oamenilor din jur. Ei bine, situația de față mi-a confirmat fix acest lucru. Dacă îți place ce faci, munca este la fel de oriunde, dar cel mai mult, îmi este dor de oameni. Să aud părerile colegilor, să râdem zgomotos de o dudă sau să dezbatem idei la un meniu de la împinge tava.
Omul este un animal social, iar dacă cineva s-a îndoit de asta, poate acum să se convingă cât de greu este să ții pe cineva în același perimetru, făcând chiar și cele mai plăcute și râvnite activități de relaxare din univers (filme, cărți, pictat, gătit). WFH (work from home) îți dă tot timpul pe care până acum ți-l doreai, dar îți ia ceva esențial: ce faci cu timpul ăla.

Cristina Ștefan

În primele câteva zile – aș putea spune chiar prima săptămână – de WFH nu am simțit atât de tare lipsa biroului pentru că nu mi-am schimbat workflow-ul și m-am bucurat de timpul câștigat: cele câteva ore în plus de somn, lucratul din pijamale, gătitul de care tot ziceam că mă apuc.
Acum însă, după mai bine de două săptămâni de autoizolare, îmi lipsesc drumul până pe Alizeului 3, glumele cu colegii și prânzurile luate împreună.

Elena Zanfirachi

Pentru mine, lucrul de acasă este o surpriză destul de plăcută. Mi-am dat seama că nu îmi lipsesc trezitul de dimineață și traficul. Pe de altă parte, lipsa de interacțiune cu oamenii m-a lovit mai mult decât aș fi dispusă să recunosc.
O să mai treacă o perioadă până o să ne vedem, important este să conștientizăm și să ne concentrăm pe această idee: o să treacă.
Abia aștept să îmi văd colegii. Stay home, stay safe!

Gabriel Băicoianu

Pentru că nu este prima dată când lucrez de acasă, pot să spun că m-am acomodat destul de ușor. WFH are o serie de aspecte pozitive, cum ar fi momentele petrecute cu familia, mai multe ore de somn, cel puțin o oră jumătate de stat în trafic lipsă, dar și aspecte mai puțin pozitive, ca de exemplu lipsa interacțiunii umane, discuțiile cu colegii la cafeaua de dimineață. Trăgând linie, cred că ne putem adapta pentru a ne face jobul la fel de bine oriunde ne-am afla, atât timp cât rămânem responsabili și pasionați de ceea ce facem.

Ilinca Văleanu

Experiența work from home a generat multe stări de spirit comprimate într-un timp foarte scurt.
Pe scurt, mi-am dat seama că indiferent că ne place să credem (sau nu) că avem mai mult timp pentru noi, de fapt, nu avem. Trebuie să ni-l facem.
În prima săptămână mi-am aranjat colțul de lucru așa cum mi-am dorit, ca să mă inspire și să fie cu good vibes. M-am bucurat atât de mult de tot ce-mi oferă acest sistem de lucru (tehnic vorbind) și de confortul pe care mi l-am creat la noul meu birou, încât am avut multe seri în care “uitam să mai plec și acasă”.
Apoi, nu cred că trebuie să ignorăm că și în acest WFH suntem tot oameni și că având în vedere perioada pe care o trăim, nu toate lucrurile sunt roz. Uneori suntem triști, ne e teamă, inceritudinea ne face anxioși și acestea sunt stări reale care vin la pachet cu noua experiență.

Legat de modul de lucru sau de telemuncă – ca să mă exprim corect, la început a fost un pic diferit, dar mi-am creat o nouă rutină cu care acum sunt ok. Majoritatea lucrurilor au rămas la fel: to do list-ul (da, încă există!), mail-urile, meeting-urile (chiar dacă se întâmplă altfel), proiectele (unele sunt la fel, altele se ajustează noului context), presiunea, clienții (încă vorbim la telefon, doar că îmi place că în unele cazuri se aud și copiii lor pe fundal), deadline-urile etc.

Un singur lucru e cert că lipsește: colegii în forma lor fizică. Și spun asta pentru că omul e făcut să relaționeze (unii mai mult, alții mai puțin), dar avem nevoie de așa ceva. Asta îmi lipsește și mă face să-mi fie dor.
Viața de agenție se adaptează la work from home, dar lipsește cu desăvârșire atât haosul, cât și energia bună pe care o aveam când eram toți la birou.

Ionuț Dumitrache

Încerc să privesc partea pozitivă din toată nebunia asta. Mi se pare cel mai indicat lucru pe care ai putea să-l faci pentru a trece mai repede peste această perioadă. Folosesc acest timp pentru a învăța chestii noi, pentru a le îmbunătăți pe cele știute, dar și pentru a fi mai aproape și mai mult timp alături de familie. Overall, cred că cea mai importantă este gura de oxigen pe care o primește planeta, pusă la grea încercare de poluare și efectele negative ale acesteia din ultimele decenii. Eu consider asta și o palmă dată omenirii, un ultim apel prin care să ne trezim din nepăsare și egoism și poate așa vom conștientiza cât de mici și neînsemnați putem fi contrar iluziei de superioritate pe care mai toți o experimentăm în urmă cu puțin timp.

Marius Cioroabă

O veche vorbă românească spune: ”Ai grijă ce-ți dorești!”. Îmi doream de câteva luni măcar o zi în care să nu trebuiască să fac nimic. O pauză e binevenită din când în când, însă nu la pachet cu un virus. Am ce face în continuare și nu cred că m-aș plictisi cel puțin câteva luni de-acum încolo acasă, dar lipsa mobilității mă deranjează foarte tare. Nu-i cazul totuși să dramatizăm nici măcar un pic. Sunt rele mult mai mari care ni s-ar putea întâmpla în viața asta încât să nu considerăm a fi sfârșitul lumii că renunțăm pentru o perioadă la anumite lucruri. Nu mă simt izolat pentru că nu sunt, așa cum nu sunt nici ceilalți români cu excepția celor 100 și ceva de mii care se află efectiv în carantină instituționalizată sau izolare la domiciliu. Singurele griji pe care le am sunt legate de sănătatea noastră a tuturor și de criza economică iminentă. În rest, cred că pentru fiecare dintre noi sunt atât de multe cărți necitite, atât de multe filme nevăzute și atât de multe cursuri nedescoperite, încât e greu să te plictisești. Să trăiască internetul și cine l-a adus pe lume! 

Marius Marin

Sunt deja aproape 3 săptămâni în care masa din bucătărie a devenit, oficial, biroul meu. M-am adaptat destul de bine work from home-ului, am încercat să mă disciplinez și să funcționez în aceiași parametri. Timpul dedicat work-ului a rămas același, poate chiar mai mare în unele zile, am încercat să mențin conversațiile cu colegii și să nu simt acest „stai în casă!” ca o presiune mai mare decât oricum o pune situația în sine. 

Nu mă declar fan al WFH-ului, pentru că mie îmi place interacțiunea fizică cu oamenii și îndeosebi comunicarea. Pentru mine, comunicarea este job, terapie și relaxare. Și sper ca tot prin comunicare și prin a înțelege fiecare dintre noi ce se întâmplă cu omenirea, să fim responsabili și să prețuim fiecare zi.

Mihai Bălan

Ziua 17.

Dragă jurnalule, te-am creat ca să mă mențin sănătos. Am să las barba să crească până în ultima zi de izolare. Azi am lucrat, gătit, mâncat, văzut filme și știri, ieșit la cumpărături. Dar mâine, mâine ce-o să fac? La fel, doar că voi uda și florile.

Oana Lupu

Oamenii s-au oprit în loc, însă pentru întreg pământul viața merge mai departe. Contextul actual ne forțează să îmbrățișăm evoluția care se manifestă prin reconfigurarea relațiilor cu cei apropiați, prin dorința de a fi de folos umanității, prin căutarea unui echilibru. Acum avem timp. Acel timp a cărui lipsă o invocăm ori de câte ori doream să fugim de asumare și responsabilitate. Avem timp să dezvoltăm introspecția, avem timp să ne analizăm viețile, să filosofăm, să reflectăm și să constatăm că simplitatea și puținul ne fac fericiți. Avem timp să fim creativi, avem timp să învățăm o limbă străină, avem timp pentru acel curs online, avem timp să citim, să privim cerul, să ascultăm natura care renaște cu fiecare zi pe care noi o petrecem izolați, avem timp să mâncăm organizat, avem timp să îl oferim celor dragi și avem timp să punem pe o coală albă de hârtie lucrurile care chiar contează cu adevărat pentru noi.

Teodora Mihale

În momente dificile, este important să simțim că avem un motiv întemeiat pentru care să continuăm să rămânem activi și într-o stare psihică bună. Pentru mine, în această situație, motivul este #MINIO și mă bucur de fiecare interacțiune (online) cu colegii și de orice muncă (online) dusă la bun sfârșit. 

Așadar, munca poate fi făcută și de acasă, însă nici o experiență nu e ca cea trăită alături de colegi la locul de muncă.

Sursa: https://bit.ly/2yMkHuA